Image may be NSFW.
Clik here to view.
Conceptul de „outsourcing” este folosit în mod inconsistent dar de obicei presupune contractarea unei activități – efectuate anterior în interiorul companiei – cu un partener extern. În acest sens, două instituții încheie un acord prin care sunt externalizate unul sau mai multe servicii contra unor costuri.
Prin „outsourcing” (în România l-am întâlnit tradus ca „externalizare”) o companie se poate focusa mai bine pe activitățile care-i constituie nucleul de bază, își reduce costurile de funcționare, îmbunătățindu-și astfel calitatea produselor (sau a serviciilor) oferite.
De dată relativ recentă este abilitatea companiilor să externalizeze anumite activități în afara țării unde activează, concept definit ca „offshoring” sau „offshore outsourcing”.
Cel mai relevant exemplu de „outsourcing” care-mi vine în minte este cel al unei companii de asigurări care preferă să încheie un contract cu o firmă de curățenie interioară pentru igienizarea propriilor spații decât să angajeze o femeie de serviciu. Sau cel în care o companie de telefonie mobilă încheie contracte de colaborare cu alte firme prin care acestea din urmă se angajează să aducă abonați noi (de regulă din mediul business), fără ca Orange, Vodafone sau Cosmote să-și mai bată capul cu departamentul „Vânzări Corporate”.
Pe teme similare:
- Ce înseamnă crowdsourcing?
- Ce înseamnă „Blue Screen of Death – BSoD?”
- Cu 50 de milioane de utilizatori și o creștere a traficului de 1269% înseamnă că Google+ devine relevant?
Clik here to view.
